| 1.
|
STĂPÂN'IRE, stăpâniri, s.f. Acţiunea de a (se) stăpâni si rezultatul ei. 1. Proprietate, posesiune. 2. Domnie, suveranitate; conducere, guvernare; dominaţie. ◊ Expr. A avea stăpânire asupra cuiva = a avea autoritate, ascendent moral asupra cuiva; a domina, a conduce. ♦ Putere, autoritate de stat; persoanele care reprezintă această autoritate. 3. Fig. Înfrânare, dominare a propriilor porniri, sentimente, etc. ◊ Expr. Stăpânire de sine = calm, sânge rece, cumpăt. - V. stăpâni.Sursă
: DEX'98
( 43179)
- Valery |
| |
| 2.
|
Stăpânire ≠ nestăpânire
Sursă
: Antonime
(72611)
- siveco |
| |
| 3.
|
STĂPÂN'IRE s. v. autoritate, influenţă, înrî-urire, putere, stat, ţară.Sursă
: Sinonime
( 211299)
- siveco |
| |
| 4.
|
STĂPÂN'IRE s. 1. v. posedare. 2. v. proprietate. 3. v. posesiune. 4. v. cârmuire. 5. (concr.) cârmuire, guvern. (Ce zice ~?) 6. autoritate. 7. ocupaţie. ( Dacia sub ~ romană.) 8. v. dominaţie. 9. v. cu-noastere. 10. cunoastere, posedare. (~ mai multor limbi străine.) 11. v. abţinere. 12. v. cumpăt. 13. reţinere. (Arată multă ~.)Sursă
: Sinonime
( 211298)
- siveco |
| |
| 5.
|
stăpân'ire s. f., g.-d. art. stăpân'irii; pl. stăpân'iri
Sursă
: DOR
(284029)
- siveco |
| |
| 6.
|
STĂPÂN'IR//E ~i f. 1) v. A STĂPÂNI si A SE STĂPÂNI. ◊ ~ de sine reţinere de la manifestarea sentimentelor sau a pornirilor; cumpăt. 2) pop. Conducere, autoritate de stat. /v. a (se) stăpâni
Sursă
: NODEX
(354355)
- siveco |
| |
|
|